Proaspăt întorşi din traumatizanta mini-expediţie montană, am început antrenamentele. În timp ce eu ridic greutăţi şi îmi exersez capacitatea de a escalada un perete vertical de sticlă netedă, puştiul preferă să-şi ascută reflexele cu jocuri tâmpite de wii.

Imediat ce-mi va ajunge arbaleta comandată de pe eBay, voi apuca să-i şi testez aceste reflexe. Să vedem dacă antrenamentele de Guitar Hero 3 îi vor salva fundul de o săgeată ce face uşor 100 de metri pe secundă. Oh, the fun I’ll have!

Partea a doua a team-buildingului s-a dovedit a fi o experienţă semi-traumatizantă. Pe parcursul antrenamentelor mele din copilărie şi adolescenţă, am petrecut ani întregi în pădure. Învăţăcelul a studiat atent manualul turistului trist şi rătăcit şi s-a afundat în munte.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în Buşteni a fost să despachetăm. În cazul meu asta a însemnat să-mi agăţ într-un umeraş costumul de schimb. În cazul puştiului a însemnat să ocupe 3 sferturi de şifonier cu haine pe care ştia că nu avea să le poarte când le-a împachetat în rucsac şi să despacheteze 400 de tone de “entertaining hardware” de tipul playstation, xbox şi alte drăcovenii.

E o problemă cu urcatul la Crucea Caraiman. Distracţia vine din faptul că 1.urci până acolo; 2.ai satisfacţia că ai supravieţuit drumului. Fiind un ninja, drumul din oraş până la cruce a durat în jur de 12 minute. Undeva după primele 2 minute l-am pierdut pe învăţăcel undeva prin pădure. M-am întors, l-am căutat în jur de 4-5 minute apoi am continuat urcarea. Eh, nu vă temeţi, a doua zi l-am recuperat pe învăţăcel dintr-o peşteră unde-şi făcuse culcuşul peste noapte. L-am trezit, l-am scuturat de praf şi i-am povestit despre tragicul incendiu din curtea cabanei, incendiu ce a ars într-un mod ciudat şi inexplicabil doar rahaturile pe care le adusese el de acasă.

Am urcat pe munte, am coborât pe munte, am mâncat o pulpă de porc care, judecând după preţ, probabil conţinea cristale neşlefuite şi fusese fiartă în vin din secolul 18, am făcut poze (am şi un filmuleţ haios în care învăţăcelul, în piele goală şi uns cu miere, fuge în cerucri de o ursoaică şi 3 pui) şi am revenit într-un final în Bucureşti.

Acum, lucrurile pot reintra pe făgaşul normal. Consiliul Umbrelor mai pregăteşte o vacanţă pentru mine şi puşti undeva prin septembrie dar voi încerca să mă fofilez.

Era şi să uit. Pentru toate gunoaiele care lasă gunoaie în pădure: sper ca următorul gunoi pe care îl lăsaţi printre copaci sau în vreun pârâu să fie cadavrul vostru în putrefacţie, preferabil decapitat şi umplut până la refuz cu viermi de muşte verzi.